Coxartroza (artroza șoldului) și gonartroza (artroza genunchiului) sunt cele mai răspândite forme de osteoartrită, o boală degenerativă cronică. Aceste afecțiuni nu reprezintă doar o consecință firească a îmbătrânirii, ci o deteriorare progresivă a cartilajului articular, ducând la durere intensă, rigiditate și pierderea mobilității.

Înțelegerea modului în care se manifestă, cum evoluează și ce opțiuni de tratament există este foarte importantă pentru a menține o calitate a vieții cât mai bună.

Coxartroza (artroza șoldului)

Coxartroza este o afecțiune a articulației coxo-femurale, una dintre cele mai mari și mai solicitate articulații din corp.

Simptomele coxartrozei sunt adesea subtile la început, dar devin din ce în ce mai intruzive.

Simptomul definitoriu al coxartrozei este durerea inghinală, resimțită cel mai adesea în pliul inghinal sau în zona fesieră. Un element specific al acestei afecțiuni este tendința durerii de a iradia spre genunchi (fenomen numit durere referită), ceea ce poate duce la confuzii de diagnostic în stadiile incipiente.

Durerea este inițial de natură mecanică: apare la solicitare (precum mersul prelungit sau ridicatul de pe scaun) și se ameliorează în repaus, dar devine constantă pe măsură ce boala progresează. De asemenea, articulația prezintă redoare (Rigiditate), pacientul acuzând o senzație de "înțepenire" dimineața, la trezire, sau după perioade lungi de inactivitate.

Toate aceste manifestări conduc la o limitare severă a mobilității, făcând ca mișcări esențiale precum încălțatul șosetelor sau urcatul în mașină să fie extrem de dificile din cauza restricției la rotație și flexie. În final, apar tulburări de mers, pacientul adoptând un șchiopătat pentru a reduce presiunea pe șoldul afectat.

Evoluția coxartrozei

Coxartroza are o evoluție lentă, progresivă, adesea măsurată în ani:

• Stadiul Incipient: Cartilajul începe să se fisureze. Durerea este intermitentă, apare doar la eforturi mari și dispare complet în repaus.
• Stadiul intermediar: Degradarea cartilajului se accentuează, spațiul articular se îngustează, iar la margini apar osteofite (ciocuri osoase). Durerea devine mai frecventă, apărând chiar și după mers obișnuit. Rigiditatea se instalează, iar mobilitatea începe să fie limitată.
• Stadiul avansat (Sever): Cartilajul este aproape complet distrus ("os pe os"). Durerea devine permanentă, inclusiv noaptea. Mobilitatea este drastic limitată, mersul necesită sprijin (baston sau cârje), iar calitatea vieții este puternic afectată.

Gonartroza (artroza genunchiului)

Gonartroza afectează articulația genunchiului, fiind principala cauză de durere cronică și dizabilitate la nivelul membrului inferior.

Simptomele gonartrozei se concentrează direct la nivelul genunchiului. Principalul semn este durerea localizată, resimțită cel mai adesea pe partea internă (medială) a genunchiului sau sub rotulă. Această durere este puternic exacerbată la solicitări specifice, fiind intensificată de mișcări care pun presiune mare pe articulație, precum urcatul și coborâtul scărilor, ghemuitul sau statul prelungit în picioare.

Un semn distinctiv și frecvent acuzat de pacienți sunt zgomote, scârțâituri sau senzații de pocnitură pe care pacienții le aud sau le simt la mobilizarea genunchiului. În plus, deteriorarea cartilajului poate duce la inflamație și la acumularea de lichid articular (efuziune), manifestată prin umflarea (tumefierea) genunchiului, observabilă mai ales după efort fizic.

Pe măsură ce boala avansează, pacientul se poate confrunta cu instabilitate și blocaj. Genunchiul poate "ceda" brusc sau se poate bloca temporar în anumite unghiuri, făcând mersul nesigur și afectând semnificativ funcționalitatea membrului.

Evoluția gonartrozei

Evoluția gonartrozei este similară coxartrozei, având la bază degradarea cartilajului articular:

• Stadiul incipient: Deteriorare minoră a cartilajului. Durerea este ușoară, apare doar după activități fizice intense (sport) și se ameliorează rapid.
• Stadiul intermediar: Apar neregularități, fisuri în cartilaj și osteofite. Durerea apare la eforturi moderate, precum mersul prelungit sau urcatul scărilor. Genunchiul devine rigid dimineața și se pot auzi cracmente.
• Stadiul avansat (Sever): Cartilajul este distrus, iar spațiul articular este semnificativ îngustat, ducând la frecarea oaselor. Durerea este intensă și constantă. Pot apărea deformări vizibile ale genunchiului (picioare în "X" sau în "O"), iar capacitatea de mers este sever compromisă.

Soluții de tratament (conservator și chirurgical)

Obiectivul tratamentului este reducerea durerii, menținerea mobilității și încetinirea progresiei bolii.

Tratamentul Conservator (Non-chirurgical)

Acest tratament este prima linie de apărare și este eficient în stadiile incipiente și moderate.

Tratamentul conservator este eficient în stadiile incipiente și moderate. Acesta începe cu modificarea stilului de viață, esențială fiind scăderea în greutate (care reduce semnificativ presiunea asupra articulațiilor) și adoptarea unei activități fizice adaptate (precum înotul sau mersul pe bicicletă, care mențin tonusul muscular fără impact major). Urmează terapia fizică, incluzând kinetoterapia pentru întărirea specifică a mușchilor (ex. cvadriceps, fesieri) și fizioterapia (electroterapie, ultrasunete) pentru reducerea inflamației. Suplimentar, se aplică tratamentul farmacologic (AINS, analgezice), suplimente cu condroprotectoare și infiltrații intraarticulare cu acid hialuronic sau PRP, menite să lubrifieze și să susțină articulația.

Tratamentul Chirurgical

Tratamentul chirurgical devine necesar în stadiile severe, când durerea este permanentă, iar mobilitatea este compromisă. Opțiunile variază de la artroscopie (intervenție minim-invazivă de curățare a articulației, utilă pentru temporizare), la osteotomie (tăierea și realinierea osului pentru redistribuirea greutății la pacienții tineri), până la soluția finală: artroplastia (protezarea). Aceasta din urmă reprezintă înlocuirea completă a articulației bolnave (șold sau genunchi) cu o proteză artificială, intervenție ce elimină durerea și restabilește semnificativ mobilitatea.

Coxartroza și gonartroza nu se vindecă, dar pot fi gestionate eficient. Cheia succesului constă în diagnosticul precoce, controlul greutății și adoptarea unui program riguros de kinetoterapie. Consultul cu un medic ortoped sau reumatolog este obligatoriu la apariția primelor simptome persistente.