Infecția cu virusul Papiloma Uman (HPV) este un subiect despre care se vorbește din ce în ce mai mult, și pe bună dreptate. Este una dintre cele mai comune infecții cu transmitere sexuală la nivel global, afectând atât bărbații, cât și femeile. Deși uneori este asimilată doar cu cancerul de col uterin, spectrul HPV este mult mai larg, iar înțelegerea completă a acestui virus este esențială pentru sănătatea publică.

Virusul Papiloma Uman (HPV) este un grup de peste 200 de virusuri înrudite, dintre care cel puțin 40 se transmit prin contact sexual. Aceste virusuri infectează celulele pielii și mucoaselor (cum ar fi cele din zona genitală, anală, gât sau gură).

Tipologia HPV este împărțită în două mari categorii:

• Tipuri HPV cu risc scăzut: Acestea provoacă, de obicei, negi genitali (condiloame) sau veruci cutanate (pe piele). Rareori cauzează cancer. Cele mai frecvente tipuri cu risc scăzut sunt HPV 6 și HPV 11.
• Tipuri HPV cu risc ridicat (oncogenice): Acestea sunt responsabile pentru majoritatea cazurilor de cancer legate de HPV. Cele mai periculoase sunt HPV 16 și HPV 18, care cauzează aproximativ 70% din cancerele de col uterin. Alte tipuri oncogenice includ HPV 31, 33, 45, 52, 58 și altele.

Cum se transmite HPV?

Principala cale de transmitere a HPV este contactul piele-pe-piele sau mucoasă-pe-mucoasă, cel mai adesea în timpul activității sexuale (vaginal, anal sau oral). Este important de reținut că nu este necesară penetrarea pentru a transmite virusul; simplul contact genital poate fi suficient.

Chiar și folosirea prezervativului, deși reduce semnificativ riscul de transmitere a multor BTS, nu oferă protecție 100% împotriva HPV, deoarece virusul poate infecta zone neacoperite de prezervativ.

În cazuri rare, HPV se poate transmite de la mamă la copil în timpul nașterii (transmitere verticală), ducând la o afecțiune numită papilomatoză respiratorie recurentă la nou-născut.

Simptome și manifestări ale infecției cu HPV

Majoritatea persoanelor infectate cu HPV nu prezintă simptome vizibile și sistemul lor imunitar elimină virusul de la sine în decurs de câteva luni până la doi ani. Aceasta este principala provocare a HPV: poți fi infectat și contagios fără să știi.

Atunci când apar simptome, ele depind de tipul de HPV:

• Negi genitali (condiloame): Sunt de obicei cauzate de tipurile HPV cu risc scăzut. Apar ca mici umflături de culoarea pielii, roz sau maro, care pot fi plate, ridicate, cu aspect de conopidă sau asemănătoare unor mici flori. Pot apărea pe vulvă, vagin, col uterin, penis, scrot, anus sau în jurul anusului, precum și în zona inghinală. De obicei, sunt asimptomatice, dar pot provoca mâncărimi, arsuri sau sângerări.
• Modificări celulare precanceroase: Acestea nu au simptome vizibile și pot fi detectate doar prin screening, cum ar fi testul Babeș-Papanicolau (Pap test) pentru colul uterin.
• Cancere legate de HPV: Simptomele apar de obicei în stadii avansate ale bolii și variază în funcție de localizarea cancerului:
  • Cancer de col uterin: Sângerări vaginale anormale (între menstruații, după actul sexual sau după menopauză), durere pelvină, secreții vaginale neobișnuite.
  • Cancer anal: Sângerări anale, durere anală, modificări ale tranzitului intestinal, noduli în zona anală.
  • Cancer orofaringian (gât, amigdale, baza limbii): Durere persistentă în gât, dificultăți la înghițire, răgușeală, noduli în zona gâtului.
  • Cancer penian: Modificări ale pielii penisului, leziuni sau noduli neobișnuiți.
  • Cancer vulvar sau vaginal: Mâncărimi persistente, durere, modificări ale pielii, sângerări anormale.

Diagnosticarea infecției cu HPV

Diagnosticul de HPV și al afecțiunilor asociate variază:

• Negii genitali: Sunt diagnosticați printr-un examen vizual de către medic. Uneori, se poate face o biopsie pentru confirmare.
• Testul Babeș-Papanicolau (Pap test): Acesta este un test de screening crucial pentru femei, care detectează modificările celulare anormale de la nivelul colului uterin, ce pot fi cauzate de HPV. Nu detectează virusul în sine, ci efectele sale asupra celulelor.
• Testul HPV ADN: Acest test detectează prezența ADN-ului tipurilor de HPV cu risc ridicat la nivelul colului uterin. Este adesea utilizat în combinație cu Pap testul pentru screening-ul cancerului de col uterin.
• Anoscopia, colposcopia, laringoscopia: Aceste proceduri permit medicului să examineze mai atent zonele suspecte (anus, col uterin, gât) și să recolteze biopsii dacă este necesar.

Tratamentul infecției cu HPV

Nu există un tratament antiviral specific pentru infecția cu HPV în sine. În majoritatea cazurilor, sistemul imunitar elimină virusul natural. Tratamentul se concentrează pe gestionarea afecțiunilor cauzate de HPV:

Tratamentul negilor genitali

 Există mai multe opțiuni, în funcție de mărimea și localizarea negilor:

• Medicamente topice (creme, soluții): Aplicare directă pe negi.
• Crioterapie: Înghețarea negilor cu azot lichid.
• Electrocauterizare: Arderea negilor cu un curent electric.
• Excizie chirurgicală: Îndepărtarea negilor prin tăiere.

Terapie cu laser

Tratamentul leziunilor precanceroase

• Proceduri ablative: Distrugerea celulelor anormale (ex: crioterapie, electrocauterizare, ablație cu laser).
• Proceduri excizionale: Îndepărtarea țesutului anormal
• Tratamentul cancerelor legate de HPV: Implică abordări multidisciplinare, care pot include chirurgie, radioterapie, chimioterapie și/sau imunoterapie, în funcție de stadiul și tipul cancerului.

Prevenția infecției cu HPV

Prevenția este cheia în lupta împotriva HPV și a bolilor asociate:

Vaccinarea HPV este cel mai eficient mijloc de prevenție. Vaccinurile existente (Gardasil 9, Cervarix) protejează împotriva celor mai comune tipuri de HPV cu risc ridicat (16, 18) și/sau cu risc scăzut (6, 11). Se recomandă vaccinarea înainte de primul contact sexual, ideal în jurul vârstei de 9-14 ani, dar poate fi eficientă și la adulți. Discută cu medicul tău despre vaccinare!

Utilizarea consecventă și corectă a prezervativului poate reduce riscul de transmitere a HPV, deși nu îl elimină complet.

Pentru femei, testul Babeș-Papanicolau și/sau testul HPV ADN sunt esențiale pentru detectarea precoce a modificărilor celulare și prevenirea cancerului de col uterin. Respectă programul de screening recomandat de medic.

Mituri comune despre HPV

Există multe concepții greșite despre HPV. Iată câteva dintre ele:

• "Dacă am HPV, voi face cancer." Fals. Majoritatea infecțiilor cu HPV sunt eliminate de sistemul imunitar, iar doar o mică parte a infecțiilor persistente cu tipuri cu risc ridicat pot duce la cancer, de obicei după ani sau decenii.
• "Numai femeile pot face cancer de la HPV." Fals. Bărbații pot dezvolta negi genitali și diverse tipuri de cancer legate de HPV (anal, penian, orofaringian), deși incidența este mai mică decât cancerul de col uterin la femei.
• "Vaccinul HPV nu este sigur." Fals. Studiile ample au demonstrat siguranța și eficacitatea vaccinurilor HPV. Efectele secundare sunt de obicei ușoare și temporare (durere la locul injectării, febră ușoară).
• "Dacă am fost vaccinat, nu mai am nevoie de screening." Fals. Vaccinul nu protejează împotriva tuturor tipurilor de HPV oncogenice și nu tratează infecțiile existente. Screeningul regulat rămâne esențial.
• "HPV înseamnă că am avut mulți parteneri sexuali." Fals. O singură relație sexuală este suficientă pentru a contracta HPV. Este extrem de comun și majoritatea persoanelor active sexual se vor infecta la un moment dat.