Anxietatea, depresia și tulburările de comportament sau cele alimentare se încadrează în categoria bolilor care afectează sănătatea mintală și emoțională a copiilor, adică boli mintale. Tocmai prin prisma acestei încadrări, părinții ar trebui să fie foarte atenți la semnele de alarmă care pot indica boli mintale la copii, pentru că acestea au nevoie să fie diagnosticate și tratate corespunzător. Acestea sunt semnele unor boli mintale la copii!

De cele mai multe ori, o schimbare evidentă de comportament și refuzul alimentației sunt mai mult decât simple episoade în dezvoltarea copilului, cu atât mai mult cu cât perioada lor de manifestare se extinde și devine o nouă obișnuință.

În majoritatea cazurilor, părinții nu realizează că cel mic are o problemă, pentru că pun toate simptomele sau semnalele de alarmă pe baza unor ”mofturi” de moment. Însă ori de câte ori apar aceste semnale, consultul pediatric și ulterior consultul de evaluare psihologică sau psihiatrică sunt recomandate.

Care sunt tipurile de boli mintale la copii?

Bolile mintale pot apărea la orice vârstă și pot avea o varietate de simptome:  de la tulburări de anxietate și depresie la tulburări de comportament și psihoze. Unele dintre cele mai comune boli mintale la copii sunt încadrate în aceste categorii:

Tulburările de anxietate la copii

Tulburările de anxietate la copii includ tulburarea de anxietate generalizată, fobia socială, tulburarea obsesiv-compulsivă și tulburarea de panică. Aceste tulburări pot cauza simptome cum ar fi teama excesivă, îngrijorarea excesivă, senzația de neliniște și iritabilitatea aproape permanentă. Dacă cel mic are astfel de manifestări, un consult pediatric este primul pas. Medicul pediatru este cel care vă poate ajuta în acest proces.

Tulburările de depresie la copii

”Copiii nu suferă de depresie”.  De câte ori nu ați auzit această propoziție, total eronată? Copiii pot avea și ei depresie, la fel ca adulții.

Tulburările de depresie sunt boli mintale care pot afecta copiii și adolescenții. Aceste tulburări se caracterizează prin schimbări de dispoziție, tristețe, pierderea interesului sau a plăcerii pentru activități care înainte erau considerate plăcute, probleme de somn și alimentație și gânduri sau comportamente suicidale. Cele mai comune tulburări de depresie la copii includ:

Tulburarea depresivă majoră: Aceasta este o formă gravă de depresie care poate afecta copiii și adolescenții. Simptomele includ o stare persistentă de tristețe, pierderea interesului sau a plăcerii pentru activități, schimbări în apetit sau somn, oboseală sau lipsă de energie, dificultăți de concentrare și gânduri sau comportamente suicidale.

Tulburarea distimică: Aceasta este o formă mai ușoară de depresie, care poate afecta copiii și adolescenții timp de cel puțin doi ani. Simptomele includ o stare persistentă de tristețe, pierderea interesului sau a plăcerii pentru activități, schimbări în apetit sau somn, oboseală sau lipsă de energie și dificultăți de concentrare.

Tulburarea afectivă sezonieră: Aceasta este o formă de depresie care apare în anumite sezoane ale anului, de obicei iarna sau toamna. Simptomele includ o stare persistentă de tristețe, pierderea interesului sau a plăcerii pentru activități, schimbări în apetit sau somn, oboseală sau lipsă de energie și dificultăți de concentrare.

Tulburările de depresie pot fi cauzate de o varietate de factori, inclusiv predispoziția genetică, schimbări hormonale, stresul, probleme de familie sau evenimente traumatice.

Tratamentul pentru tulburările de depresie la copii poate include terapie individuală sau de grup, terapie comportamentală cognitivă și terapie farmacologică. Este important ca tratamentul să fie personalizat pentru fiecare copil, în funcție de nevoile și simptomele individuale. De asemenea, este important să se ofere sprijin emoțional și să se comunice deschis cu copilul despre problemele sale de sănătate mintală.

Tulburările de comportament la copii

Tulburările de comportament la copii includ tulburarea de hiperactivitate și deficit de atenție (ADHD), tulburarea de opoziție și sfidare/tulburarea controversată opusă, precum  și tulburarea de comportament perturbator. Simptomele pot include impulsivitate, dificultăți de atenție, comportament opozant sau provocator, furie și agresivitate, care se manifestă atât acasă, cât și la școală.

Manifestările depind foarte mult de tipul de tulburare de comportament prezent.

În unele cazuri, copiii au anumite tipare de furie și sfidare pe care le aplică, uneori chiar și comportament ostil față de părinți, alți adulți sau copii de vârsta lor. Rezistența față de autoritate este ridicată, și de multe ori sunt răzbunători și răi. În alte cazuri, se ajunge implicit la abuz de substanțe, vandalizare și atacuri fizice sau abuzuri asupra animalelor.

Acestea sunt semnale de alarmă pentru faptul că pacientul copil, indiferent de vârsta lui, are nevoie de ajutor de specialitate. Primul care îl poate ajuta este medicul pediatru, care poate direcționa părinții pacientului și către un psiholog sau psihiatru.

Tulburările alimentare la copii

Tulburările alimentare sunt afecțiuni psihologice care afectează modul în care copiii percep alimentele și modul în care aceștia interacționează cu alimentele. Aceste tulburări pot duce la schimbări în obiceiurile alimentare, precum restricționarea alimentelor, supraalimentarea sau vomitatul.

Acestea includ anorexia nervoasă și bulimia nervoasă.

Anorexia nervoasă: Această tulburare se caracterizează prin restricționarea severă a alimentelor, pierderea semnificativă în greutate și teama excesivă de a câștiga în greutate. Copiii cu anorexie nervoasă pot prezenta o imagine distorsionată a propriului corp și pot continua să se considere supraponderali, chiar și atunci când sunt subponderali.

Bulimia nervoasă: Această tulburare se caracterizează prin episoade de supraalimentare urmate de purgare sau alte comportamente compensatorii, precum exerciții fizice excesive sau utilizarea diureticelor sau a laxativelor. Copiii cu bulimie nervoasă pot fi de obicei la o greutate normală sau ușor supraponderali.

Tratamentul pentru tulburările alimentare la copii poate include terapie individuală sau de grup, terapie comportamentală cognitivă, terapie de nutriție și/sau terapie medicamentoasă. Este important ca tratamentul să fie personalizat pentru fiecare copil, în funcție de nevoile și simptomele individuale. De asemenea, este important ca tratamentul să înceapă cât mai curând posibil pentru a reduce riscul de complicații pe termen lung.

Simptomele tulburărilor alimentare la copii pot fi identificate ușor. Un copil cu o tulburare alimentară va fi mereu obsedat de controlul greutății și alimentației. Mai mult decât atât, va recurge des la diete sau alte tipuri de restricții alimentare și va efectua exerciții fizice intensiv.  

Tulburările de spectru autist

Acestea includ tulburarea de spectru autist și sindromul Asperger. Simptomele includ dificultăți în comunicare și interacțiune socială, comportamente repetitive și restricționate, precum și dificultatea în a se adapta la schimbare.

Acestea nu sunt singurele tipuri de tulburări care există în ceea ce privește copiii. Spectrul de tulburări este cât se poate de diversificat și implică tratament de specialitate, în funcție de particularitățile fiecărui caz.

Care sunt semnele de avertizare pentru boli mentale la copii?

Potrivit unui studiu publicat în revista Pediatrics, există o serie de semne care pot avertiza părinții asupra faptului că pacientul copil poate avea o tulburare.

• Copilul are un comportament agresiv, care poate duce atât la rănirea lui, cât și a celor din jurul lui
• Copilul este foarte trist și retras pentru perioade mai ample de timp
• Copilul prezintă schimbări radicale în comportament și personalitate. Frecvent, are schimbări de dispoziție
• Copilul are probleme cu interacțiunea socială, atât acasă, pe stradă, cât și la școală
• Există o dificultate de concentrare permanentă
• Copilul resimte teamă nejustificată și poate avea palpitații sau respirație sacadată
• Refuză alimentația sau vomită
• În anumite cazuri, poate ajunge la consum de alcool și droguri

Este important ca aceste tulburări să fie diagnosticate în timp util, înainte de a avea repercusiuni pe termen lung și înainte de a afecta viața socială a copilului. De multe ori, tratamentul pentru aceste tulburări la copii este complex și implică atât psihoterapie, cât și medicație. Vizita la medicul pediatru este un prim pas înspre vindecarea tulburărilor la copii.