Sindromul intestinului iritabil este una din cele mai des întâlnite afecțiuni digestive, ce afectează pacienții adulți cu precădere, atât bărbați, cât și femei. În ce constă această afecțiune, ce simptome are sindromul intestinului iritabil și ce soluții de tratament există pentru această boală, aflați în materialul următor!

Sindromul intestinului iritabil face parte din tulburările funcționale intestinale și se manifestă prin diferite simptome abdominale, care nu au însă o cauză precisă.

Ce simptome are sindromul intestinului iritabil?

Potrivit studiilor existente, sindromul de intestin iritabil este mai des întâlnit la femei decât la bărbați și mult mai des în perioada de adult. 

Simptomele intestinului iritabil și intensitatea acestora variază de la un caz la altul și pot fi influențate inclusiv de particularități ce țin de personalitatea pacientului.

În majoritatea cazurilor, pacienții acuză dureri abdominale sau disconfort abdominal, ce pot veni însoțite de modificări de scaun.

Simptomele pe baza cărora se definește intestinul iritabil sunt: durerea și/sau disconfortul abdominal și tulburările de tranzit, constipație și/sau diaree. Aceste simptome trebuie să îndeplinească un criteriu cronologic: 12 săptămâni, care pot fi sau nu continue.

Durerea din intestinul iritabil este difuză, de intensitate moderată de obicei, rar nocturnă, cu localizare dificilă. Frecvent, durerea apare după prânz și se ameliorează după defecare.

Tulburările de tranzit se referă la frecvența scaunului și la forma (consistența) acestuia.  Frecvența anormală a scaunelor este determinată de eliminarea lor prea des (diaree, peste 3 scaune/zi) sau de eliminarea lor prea rar (constipație, sub 3 scaune pe săptămână).

Alte simptome ce pot apărea sunt :

•  eliminarea de scaune imperioase
•  defecarea cu efort
•  senzația de evacuare incompletă
•  prezența mucusului în scaun.

În foarte multe cazuri, apar și distensia abdominală, senzația de balonare (meteorism) și flatulență.

Modificările de tranzit și prezența durerii sau disconfortului apar frecvent la pacienții ce prezintă modificări psiho-comportamentale și psihiatrice: anxietate, depresie, isterie, somatizare.

Intestinul iritabil este o suferință cronică, care are simptome stabile în timp. Formele cu durere și constipație pot conduce la apariția diverticulilor, iar aceștia se pot complica (inflamație, perforație). Pot apărea hemoroizi sau proctalgia (dureri rectale).

De ce apare sindromul de intestin iritabil?

Intestinul iritabil nu are cauze cunoscute, însă enterocolitele acute severe pot reprezenta un factor declanșator al bolii. De asemenea,  intoleranța la dizaharide, malabsorbția de acizi biliari sau alergia intestinală se pot suprapune ca tablou clinic intestinului iritabil.  

Un nivel ridicat de stres poate fi un factor de risc major în declanșarea sindromului de intestin iritabil. De altfel, componenta psihosomatică este foarte importantă în cazul acestei afecțiuni

De ce unii pacienți resimt simptomele sever și alții nu?

Fiecare persoana percepe durerea diferit, în funcție de pragurile personale și de starea psihică în care se află. Tocmai de aceea, sunt unii pacienți care spun că resimt o durere difuză, iar alții o durere intensă. Un pacient stresat sau care are o activitate psihică intensă poate resimți  simptomele la fel de intens.

Dincolo de aceste aspecte, trebuie menționat și faptul că hipersensibilitatea  viscerală  este direct legată de severitatea simptomelor. Aceasta explică senzația de balonare pe care o menționează pacienții. Balonarea nu este cauzată de un exces de gaze intestinale, ci de percepția accentuată a unui volum de gaze similar cu cel al persoanelor care nu au un  intestin iritabil.

Senzația de durere produsă prin distensia mecanică intestinală nu este localizată foarte clar, ea iradiind pe arii mai largi. De aceea, durerea abdominală în intestinul iritabil poate avea un caracter difuz.

Stresul și sindromul intestinului iritabil

Nu toate persoanele cu simptome de intestin iritabil se consideră bolnave, de aceea multe dintre ele nici nu ajung la consult de specialitate. Cei care devin pacienți însă au frecvent particularități psihice. Chiar și la subiecții sănătoși, niveluri crescute de stres pot modifica motilitatea și percepția viscerală.

Stresul psihic sau fizic accelerează tranzitul intestinal. La polul opus, persoanele depresive manifestă o încetinire a tranzitului intestinal. Tot stresul este cel care reduce pragul de sensibilitate viscerală.

Cu cât pacientul prezintă mai multe particularități psihice, cu atât mai multe simptome digestive se regăsesc la pacienții funcționali. Cele mai des întâlnite particularități sunt depresia și anxietatea.

Alături de acestea, se află egocentrismul, neuroricismul, mânia, negarea, ostilitatea, care au scoruri crescute în intestinul iritabil.

Persoanele cu intestin iritabil pot dezvolta o instabilitate emoțională, accentuate și de evenimente precum:  stresul familial, pierderea locului de muncă, evenimentele dramatice (pandemie, razboi). De altfel, acești factori de stres pot accentua simptomele intestinului iritabil.

Cum este diagnosticat sindromul de intestin iritabil?

Diagnosticul de intestin iritabil este unul de excludere a leziunilor organice. Un rol esențial în diagnosticare îl are colonoscopia. În lipsa ei se poate face irigografie sau minim recto-sigmoidoscopie.

Dacă tabloul clinic este sugestiv pentru intestin iritabil, la un pacient tânăr, fără simptome de alarmă (anemie, scădere în greutate, sângerare ocultă sau manifestă, febră, tumora abdominală palpabilă, vârstă înaintată), se poate diagnostica intestinul iritabil și se poate începe terapia fără efectuarea colonoscopiei. Dacă simptomele nu cedează după 2-3 săptămâni de tratament, se indică de asemenea colonoscopia.

Se recomandă evitarea abuzului de explorări, la care pacienții au tendința să recurgă în mod repetat.

Pentru factorii de personalitate se pot utiliza teste psihologice destinate depistării anxietății, depresiei, stării psihice, stresului  și pentru îmbunătățirea calității vieții.

Ce soluții de tratament există pentru sindromul intestinului iritabil?

Formele ușoare de boală nu necesită alt tratament decât schimbarea stilului de viață și a modului de alimentație. Se recomandă un regim de viață ordonat, un echilibru între muncă și odihnă. Se recomandă pacienților să își identifice ei însăți alimentele pe care nu le tolerează, pentru a le evita.

Pentru tratarea constipației se recomandă alimente bogate în fibre. În diaree se vor indica acele alimente utilizate pentru reducerea frecvenței și fluidității scaunelor (orez, morcov, etc).  Mierea, legumele, fructele crude, vinul și berea nu se consumă în perioadele cu diaree.   

Durerea abdominală se combate cu anticolinergice (scobutil), miorelaxante musculotrope, agoniști opiacei, antagoniști de calciu, antidepresive, antiserotoninergice

Constipația se combate cu prokinetice, laxative, derivați de prostaglandine (Misoprostol).

Diareea se combate cu agoniști opiacei, absorbanți intestinali, chelatori de acizi biliari.

Balonarea se combate cu cărbune, dimeticonă, simeticonă.

Psihoterapia, rol esențial în tratarea sindromului de intestin iritabil

Sindromul de intestin iritabil are o pregnantă componentă psihosomatică, de aceea se recomandă utilizarea psihoterapiei sau consilierii de dezvoltare personală.

În experiența mea de la cabinet am avut câteva cazuri de pacienți cu sindrom de intestin iritabil asociat cu o componentă psihosomatică. Acești pacienți sunt tineri, între 25 și 55 ani, cu raportul între sexul feminin și sexul masculin de 6-7 la 3-4 din 10 pacienți.  Sunt persoane în general timide, introvertite, perfecționiste, cu stima de sine scăzută, care vor să mulțumească pe alții, unii chiar dependenți de muncă. Pacienții prezintă conștient sau inconștient numeroase frici, sunt anxioși, cu episoade de atacuri de panică în antecedente. La aceștia , manifestarea sindromului de intestin iritabil este cu diaree și crampe intestinale dureroase.

O altă categorie de pacienți cu componentă psihosomatică o reprezintă cei cu manifestări maniacale, obsedați de control, egocentriste,  depresive, cu comportament de victimizare.

Pacienții cu componentă psihosomatică au un dosar medical stufos, au nenumarate consulturi medicale, la mai multe specialități, analize repetate la câteva luni, ecografii repetate, radiografii și chiar mai multe colonoscopii efectuate deja și CT-uri. Deși analizele lor sunt în parametri normali, ecografiile și colonoscopiile nu depistează nici o cauză organică, ei sunt convinși că sunt extremi de bolnavi dar nimeni nu-i crede și nu le descopera boala de care suferă.  

Astfel de pacienți, pe lângă recomandările de regim alimentar, regim de viață, medicație simptomatică, au indicație de consult psihiatric, psihoterpie sau sedințe de consiliere de dezvoltare personală pentru conștientizarea și rezolvarea problemelor de comportament, pentru recăpătarea stimei de sine, pentru a aduce din subconștient fricile și  rezolvarea acestor și revenirea la o viață normală.

 Cel mai bun tratament este “un medic cu rabdare”. Medicul are rolul de a identifica nu doar simptomele, ci și temerile bolnavului, de ai explica în ce constă boala și de a limita folosirea de către pacient a unor manopere diagnostice invazive și inutile.