Holter TA și testul de efort sunt două investigații indispensabile pentru diagnosticarea afecțiunilor cardiace. Ambele investigații sunt neinvazive și nedureroase. Află din acest material în ce constau hotel TA și testul de efort și când sunt recomandate!

Medicul cardiolog este cel care poate recomanda pacientului efectuarea acestor două investigații, atunci când observă, de exemplu, o tensiune arterială anormală sau oscilantă, precum și anumite simptome specifice unor afecțiuni ale inimii.

Ce este holter TA?

Holterul TA (tensiune arterială) este un dispozitiv medical portabil utilizat pentru monitorizarea continuă a tensiunii arteriale pe o perioadă de 24 de ore sau mai mult. Acest aparat este similar cu un tensiometru obișnuit, dar este purtat de pacient pe tot parcursul zilei și al nopții, înregistrând valorile tensiunii arteriale la intervale regulate.

Montarea unui Holter TA (tensiune arterială) este un proces simplu. Pacientul este informat despre procedură și i se explică cum va purta dispozitivul. Este important ca pacientul să poarte haine largi pentru a facilita montarea și purtarea dispozitivului.

De obicei, se alege brațul non-dominant pentru a minimiza disconfortul și interferențele cu activitățile zilnice.

O manșetă de tensiune arterială este plasată în jurul brațului superior, la aproximativ 2-3 cm deasupra cotului. Manșeta trebuie să fie bine fixată, dar nu prea strânsă, pentru a permite măsurători precise și confort.

Manșeta este conectată printr-un tub flexibil la un mic recorder portabil care va înregistra măsurătorile tensiunii arteriale. Aparatul care înregistrează valorile este de obicei atașat la talie sau purtat într-o geantă mică, pentru a nu interfera cu activitățile zilnice ale pacientului.

Dispozitivul este programat pentru a măsura tensiunea arterială la intervale regulate, de obicei la fiecare 15-30 de minute în timpul zilei și la fiecare 30-60 de minute în timpul nopții.

Pacientului i se explică cum să reacționeze când dispozitivul începe să măsoare (de exemplu, să stea liniștit și să nu vorbească).

De asemenea, pacientului i se oferă instrucțiuni detaliate despre cum să poarte dispozitivul, ce activități să evite (de obicei, activități care implică mișcări ample ale brațului) și cum să înregistreze orice simptome sau evenimente notabile într-un jurnal. Este important ca pacientul să continue activitățile normale zilnice pentru a obține măsurători reprezentative.

Dispozitivul este purtat continuu timp de 24 de ore sau mai mult, în funcție de recomandările medicului. După perioada de monitorizare, pacientul revine la clinică pentru îndepărtarea dispozitivului.

Datele înregistrate sunt descărcate și analizate de către medic pentru a evalua profilul tensiunii arteriale pe tot parcursul perioadei de monitorizare.

Acest proces permite medicilor să obțină o imagine detaliată a fluctuațiilor tensiunii arteriale ale pacientului, contribuind la diagnosticarea și gestionarea optimă a hipertensiunii arteriale sau a altor probleme legate de tensiunea arterială.

Când este recomandat Holter TA?

Sunt mai multe situații în care medicul cardiolog poate recomanda efectuarea unui Holter TA.  

• Hipertensiune arterială suspectată sau confirmată: Holterul TA este folosit pentru a evalua tensiunea arterială pe parcursul unei zile întregi, oferind o imagine completă a variabilității tensiunii arteriale și identificând perioadele de hipertensiune.
• Monitorizarea eficacienței tratamentului antihipertensiv: Permite medicilor să vadă cum răspunde pacientul la tratamentul antihipertensiv pe parcursul unei zile normale.
• Hipotensiune: Pentru a identifica episoadele de tensiune arterială scăzută care ar putea provoca simptome precum amețeli, leșin sau oboseală.
• Evaluarea tensiunii arteriale la pacienții cu risc crescut: Persoanele cu diabet, boală renală cronică sau alte condiții care cresc riscul de probleme cardiovasculare pot beneficia de monitorizarea continuă a tensiunii arteriale.
• Hipertensiunea nocturnă: Ajută la identificarea modificărilor tensiunii arteriale pe parcursul nopții, ceea ce poate fi relevant pentru ajustarea tratamentului.

Ce este testul de efort?

Testul de efort este o metodă nedureroasă și neinvazivă de a verifica modul în care inima reacționează la stres.

Acest test este esențial pentru detectarea bolilor cardiovasculare, evaluarea capacității funcționale a inimii și ghidarea tratamentului pentru diverse afecțiuni cardiace.

Cum se desfășoară testul de efort?

Pacientului trebuie să poarte haine confortabile și pantofi de sport.

Înainte de a începe testul, medicul sau asistentul/a plasează electrozi pe pieptul pacientului pentru a monitoriza activitatea electrică a inimii (electrocardiogramă - EKG). Apoi, măsoară tensiunea arterială și se înregistrează un EKG de repaus pentru a obține datele de bază.

Pacientul începe să alerge pe o bandă de alergare sau pe o bicicletă staționară.Treptat, viteza și înclinația benzii de alergare sunt crescute (sau rezistența bicicletei staționare), pentru a crește efortul pe care îl depune pacientul și implicit pentru a vedea cum se comportă inima la aceste condiții de stres.

Pe parcursul testului, sunt monitorizate încontinuu EKG-ul și tensiunea arterială.

Pacientul este întrebat în mod regulat despre orice simptome resimțite, cum ar fi dureri în piept, dificultăți de respirație, amețeli sau oboseală excesivă.

Testul se oprește dacă pacientul atinge o anumită frecvență cardiacă maximă, dacă apar simptome severe sau modificări anormale pe EKG, sau la cererea pacientului.

După încheierea exercițiului, pacientul este monitorizat în timpul perioadei de recuperare pentru a observa cum revine inima la parametrii de repaus.

Tensiunea arterială și EKG-ul sunt măsurate până când valorile revin la normal.

Când este recomandat testul de efort?

Testul de efort este recomandat în mai multe situații.

• Evaluarea simptomelor de boli cardiace: Pentru a investiga simptome precum dureri în piept, dificultăți de respirație, amețeli sau palpitații care pot indica o boală cardiacă.
• Diagnosticul bolii coronariene: Pentru a detecta prezența blocajelor în arterele coronariene care pot provoca angină pectorală sau infarct miocardic.
• Evaluarea funcției cardiace: Pentru a măsura capacitatea funcțională a inimii și a evalua cât de bine răspunde aceasta la efort fizic.
• Monitorizarea eficienței tratamentului: Pentru a evalua eficiența tratamentelor administrate pentru bolile cardiace, cum ar fi medicamentele sau intervențiile chirurgicale.
• Evaluarea stării fizice: Pentru a evalua starea fizică și rezistența, în special la sportivi sau la persoanele care se pregătesc pentru un program de reabilitare cardiacă.