Cu siguranță ai auzit până acum că nu este recomandat să amâni mersul la toaletă, pentru că poți dezvolta anumite afecțiuni. Dacă această practică este deja o obișnuință în ceea ce te privește, este cazul să îți schimbi obiceiurile, înainte să apară complicațiile. Află din acest material care sunt riscurile la care te expui atunci când amâni frecvent mersul la toaletă.

O vezică urinară sănătoasă poate să păstreze în mod confortabil o anumită cantitate de urină în timpul zilei și nopții, cantitatea fiind de 400 de ml de urină pe timpul zilei și 800 de ml de urină pe timpul nopții.

Organismul nostru ne transmite semnale atunci când este timpul să mergem la toaletă. Este recomandat să fii atent la semnalele și să acționezi în consecință. Dacă bei suficiente lichide, este perfect normal să resimți nevoia de a merge la toaletă de mai multe ori pe parcursul zilei.

Există diferiți factori care pot influența sănătatea vezicii urinare și pot provoca schimbări. Uneori, aceasta poate deveni hiperactivă din cauze variate, de la consumul de diuretice precum cofeina până la probleme precum constipația sau stresul.

Ce este vezica urinară hiperactivă și care sunt cauzele?

Vezica urinară hiperactivă (VUH) este o afecțiune în care mușchii vezicii urinare se contractă involuntar și necontrolat, determinând senzația de nevoia urgentă de a urina, uneori chiar și atunci când cantitatea de urină în vezică este mică. Această senzație puternică de urgență poate fi dificil de controlat și poate duce la episoade de incontinență urinară, în care persoana nu poate reține urina și poate scăpa involuntar.

Principalele simptome ale vezicii urinare hiperactive includ:

• Urgență: O nevoie intensă și adesea bruscă de a urina, care poate fi dificil de amânat.
• Frecvență crescută: Necesitatea de a urina frecvent, adesea de mai multe ori pe parcursul unei ore.
• Incontinență: Incapacitatea de a controla eliminarea urinii, ceea ce poate duce la scurgeri involuntare.

Cauzele vezicii urinare hiperactive nu sunt întotdeauna clare, dar pot implica o combinație de factori, cum ar fi modificări în mușchii vezicii, iritație a nervilor care controlează vezica sau dezechilibre în substanțele chimice responsabile pentru transmiterea semnalelor nervoase. Anumite condiții medicale, cum ar fi infecțiile urinare, leziunile nervoase sau boala Parkinson, pot contribui la dezvoltarea acestei afecțiuni.

Tratamentul vezicii urinare hiperactive poate include schimbări în stilul de viață, cum ar fi evitarea alimentelor sau băuturilor iritante pentru vezică (cafea, alcool, băuturi acidulate), tehnici de antrenament vezical (cum ar fi programarea vizitelor la toaletă) și terapie comportamentală. Medicamentele pentru relaxarea mușchilor vezicii sau ajustarea activității nervilor pot fi, de asemenea, utilizate pentru a trata simptomele vezicii urinare hiperactive. În cazuri mai severe, în care alte tratamente nu au succes, se pot lua în considerare opțiuni precum injecțiile cu toxina botulinică sau intervențiile chirurgicale.

Este important ca persoana care prezintă simptome de vezică urinară hiperactivă să consulte un medic pentru evaluare și stabilirea unui plan de tratament adecvat în funcție de situația sa particulară.

Amânarea mersului la toaletă: ce boli poți dezvolta?

Amânarea mersului la toaletă este o practică ce poate să afecteze funcționarea vezicii urinare, mai ales dacă devine o obișnuință. Motivele sunt simple: cu cât faci asta mai des, cu atât există riscul ca mușchii vezicii urinare să nu mai funcționeze normal, ca urmare a presiunii ce există asupra lor. 

Retenția urinară

Retenția urinară este o afecțiune în care persoana nu poate goli complet vezica urinară, fie nu poate urina deloc sau poate urina doar o cantitate mică de urină. Aceasta poate fi cauzată de dificultăți în procesul normal de evacuare a urinei din vezică. Retenția urinară poate fi acută sau cronică, în funcție de durata și severitatea simptomelor.

Există două tipuri principale de retenție urinară:

Retenție urinară acută: Apare brusc și poate fi însoțită de durere și disconfort semnificativ. Cauzele pot include obstrucții ale tractului urinar, cum ar fi pietrele la rinichi, tumori sau inflamații severe ale prostatei (în cazul bărbaților). De asemenea, infecțiile urinare sau medicamentele care afectează mușchii vezicii pot cauza retenție acută.

Retenție urinară cronică: Se dezvoltă treptat și poate fi mai puțin dureroasă sau chiar asimptomatică. Poate fi cauzată de afecțiuni cum ar fi hipertrofia prostatică benignă (HBP) la bărbați, care implică mărirea prostatei și comprimarea uretrei, sau leziuni nervoase care afectează semnalele nervoase care controlează mușchii vezicii și uretrei.

Simptomele comune ale retenției urinare pot include:

• Dificultatea de a începe urinarea sau a menține un flux regulat de urină.
• Nevoia frecventă și urgentă de a urina, dar cu eliberarea doar a unei cantități mici de urină.
• Disconfort sau presiune în regiunea vezicii urinare.
• Durere sau senzație de plinătate în zona pelviană sau inferioară a abdomenului.

Infecție urinară

Obiceiul de a nu merge la toaletă la timp poate duce și la infecții urinare. Atunci când faci asta, vezica urinară pune presiune pe rinichi și facilitează dezvoltarea sau înmulțirea bacteriilor la nivelul tractului urinar.

Dacă pacientul este femeie, riscul este mult mai crescut decât în cazul bărbaților, deoarece uretra este mai scurtă, iar bacteriile ce pot exista la nivelul anusului au un drum mai scurt de parcurs până la intrarea pe căile urinare.

Litiază renală

Dacă amâni să mergi la toaletă, poți facilita implicit formarea pietrelor la rinichi, deoarece substanțele chimice și sărurile se pot cristaliza. În timp, pietrele pot duce la apariția de episoade severe de durere și necesită operație pentru a fi eliminate.

Incontinență urinară sau fecală

Ignorarea semnalelor corpului și reținerea frecventă a urinei sau fecalelor poate slăbi mușchii la pelvieni și duce incontinență, adică lipsa controlului asupra eliminării urinei sau fecalelor.

Deteriorarea vezicii urinare

Reținerea frecventă a urinei poate duce la întinderea excesivă a mușchilor vezicii urinare și la scăderea capacității acesteia de a se contracta corect.

Infecții ale rinichilor

Dacă reținerea urinei persistă și ajunge în uretere și rinichi, poate apărea o infecție gravă a rinichilor, cunoscută sub numele de pielonefrită.

Disfuncție a mușchilor pelvini

Reținerea frecventă a urinei sau fecalelor poate duce la o slăbire a mușchilor pelvini, ceea ce poate afecta capacitatea corpului de a-și controla corect funcțiile de eliminare a fecalelor sau a urinei.

Este important să acorzi atenție semnalelor pe care ți le dă corpul și să mergi la toaletă atunci când simți nevoia. Ignorarea acestor semnale poate avea consecințe negative asupra sănătății. Dacă întâmpini probleme constante legate de eliminare sau suspectezi că ai dezvoltat una dintre afecțiunile menționate mai sus, este recomandat să consulți un medic pentru evaluare și planuri de tratament eficiente.