Hemoleucograma completă este unul din cele mai recomandate teste de laborator, care oferă informații esențiale despre parametrii de funcționare ai organismului. Acesta este un test de bază, prin care medicul specialist poate evalua starea de sănătate, poate diagnostica o afecțiune sau poate monitoriza evoluția unei boli sau a eficienței tratamentului. Ce boli pot fi diagnosticate cu ajutorul hemoleucogramei complete și când este recomandată, aflați din materialul următor. 

Hemoleucograma completă este un test de evaluare a stării generale de sănătate. Acesta este recomandat destul de frecvent de medici, în urma examinării clinice, pentru că poate oferi informații esențiale, care să ajute la diagnosticarea unei posibile afecțiuni.

Cum se efectuează hemoleucograma completă?

Hemoleucograma completă (HLG) este o analiză ce se efectuează prin recoltarea din sânge venos,  dimineața, preferabil a jeun (pe nemâncate),  prin venopuncție la nivelul antebrațului, în poziție șezând .

Este foarte important ca mesele de dinainte de recoltare să nu fie bogate în lipide, deoarece rezultatul testului poate fi afectat.

Dacă pacientul se află sub tratament medicamentos, atunci trebuie să comunice acest lucru medicului de specialitate. Este foarte posibil ca acest test să fie recomandat și pentru monitorizarea tratamentului unei boli sau a evoluției acesteia, iar în acest caz, va fi nevoie de mai multe prelevări. Probele trebuie să fie prelevate în același moment al zilei.

Ce reprezintă hemoleucograma completă?

Prin hemoleucograma completă sunt analizate calitativ și cantitativ cele trei tipuri de celule sanguine de bază: globulele roși/eritrocitele, globulele albe/leucocitele și trombocitele/plachetele.

Valorile normale ale acestor parametri depind de factori precum vârsta și sexul pacientului. Dacă există creșteri sau scăderi în aceste valori, acest lucru poate indica instalarea unei afecțiuni.

Parametrii pe care îi urmărește această analiză sunt:

• formula leucocitară;
• număr de eritrocite;
• hematocrit;
• număr de leucocite;
• indici eritrocitari
• concentrația de hemoglobină;
• +/- număr de reticulocite;
• număr de trombocite și indici trombocitari.

Ce afecțiuni pot fi diagnosticate cu ajutorul hemoleucogramei complete?

Hemoleucograma completă este cel mai cerut test de laborator și este adeseori, primul pas în diagnosticarea unor afecțiuni hematologice, nehematologice, infecțioase și chiar hepatice, renale, imunologice, autoimune, oncologice.

Cum pot fi interpretate rezultatele hemoleucogramei complete?

Eritrocitele/hematiile/globulele rosii:

• Scăderea numărului eritrocitelor poate indica o anemie. Pentru a determina tipul de anemie, este nevoie de analiza unor parametri suplimentari, precum: volumul eritrocitar VEM, hemoglobina Hb, HEM, CHEM, hematocritul Ht, număr reticulocite, sideremia (fierul), capacitatea totală de legare a fierului CTLF, feritină, vitamina B12, acidul folic, bilirubinele,  frotiul de sânge periferic, medulograma.
• Dacă numărul de eritrocite este crescut, atunci poate fi vorba despre o policitemie/eritrocitoză. Aceasta poate fi relativă, prin hemoconcentrația din stările de deshidratare (lipsa aportului lichidian, temperatura ridicată, pierderi crescute prin transpirație, vărsături, diaree) sau absolută, prin creșterea numărului de hematii în policitemiile primare (rare) și secundare datorită scăderii oxigenării celulare în boli pulmonare și cardiace,  cel mai adesea.

Trombocitele/plachetele sangvine

Creșterea numărului se numește trombocitoză și poate fi:

• tranzitorie (după efort fizic,  naștere)
• primară (trombocitemie, sindroame mieloproliferative) 
• secundară/reactivă unor situații sau afecțiuni: boli infecțioase, boli inflamatorii, malignitați, după hemoragii .

Scăderea numărului sau trombocitopenia este cea mai frecventă cauză de sângerare și se întâlnește în cazul unor procese imunologice autoimune și nonimunologice (virusuri, cauze vasculare anormale, tulburări de coagulare, medicamente).

Leucocitele/globulele albe și formula leucocitară

Formula leucocitară cuprinde numărul total de leucocite diferențiate în cele cinci tipuri (neutrofile, limfocite, monocite, eozinofile, bazofile), exprimate numeric și procentual. În cazul unei leucocitoze/leucopenii (creșterea sau scăderea numărului leucocitelor), formula leucocitară ne ajută să determinăm ce tip de celulă este modificată și astfel ne orientează diagnosticul.

• Creșterea numărului poartă numele de leucocitoză și poate fi fiziologică/normală în cursul unei zile, putând fi produsă de exercițiile fizice intense, altitudinea, căldură, soarele intens, durerea, anxietatea, sarcina. Infecțiile (bacteriene, virale) sunt principala cauza a creșterii numărului de leucocite. Alte cauze pot fi boli hematologice, tumori maligne, medicamente, hemoragie, toxine.
• Scăderea numărului de leucocite sau leucopenia poate fi determinată de infecții virale, infecții bacteriene severe, depresie medulară produsă de intoxicații cu metale grele, medicamente  (chimioterapie, diuretice,  antitiroidiene, analgezice, antiinflamatorii), boli medulare (leucemie, sindroame mielodisplazice, metastaze).