Tulburările anxioase se manifestă prin simptome foarte clare, ce pot fi identificate ușor: stări de neliniște, agitație, respirație accelerată, poate chiar și disconfort resimțit la nivelul zonei abdominale. Sunt mai multe tipuri de tulburări anxioase, fiecare dintre ele cu forme specifice de manifestare și soluții diferite de tratament. Află din acest material care sunt cele mai des întâlnite tulburări anxioase și cum le poți gestiona!

Stările de anxietate manifestate pentru o perioadă mai lungă de timp îți pot pune în pericol sănătatea, dacă nu iei măsuri. Important este să mergi la un consult de specialitate încă din momentul în care observi simptomele, pentru a putea să previi apariția complicațiilor.

Tulburarea anxioasă și depresivă mixtă

Tulburarea anxioasă și depresivă mixtă este o afecțiune psihologică în care simptomele de anxietate și depresie coexistă în același timp. Aceasta poate fi o situație destul de dificil de gestionat pentru pacient și este nevoie de ajutor de specialitate pentru identificarea exactă a cauzei, cât și a soluției de tratament.  

În esență, tulburarea anxioasă și depresivă mixtă este un diagnostic de excludere, de fapt, ceea ce înseamnă că ceea ce experimentezi nu este nici depresie, nici anxietate, potrivit definițiilor medicale, iar intensitatea și frecvența simptomelor sunt și ele diferite. Acest diagnostic reprezintă, de fapt, un semnal de alarmă, că este nevoie să acționezi, pentru a nu ajunge la complicații. 

Simptomele de anxietate pot include:

• Neliniște sau agitație constantă.
• Teamă excesivă sau irațională.
• Grijă excesivă sau anticiparea negativă a evenimentelor viitoare.
• Tensiune musculară.
• Atenție concentrată excesiv asupra potențialelor pericole sau amenințări.

Simptomele de depresie pot include:

• Stare de tristețe persistentă sau lipsa plăcerii în activitățile obișnuite.
• Pierderea interesului sau a plăcerii în lucrurile care în mod normal aduceau bucurie.
• Oboseală sau scădere a energiei.
• Dificultăți de concentrare sau luare de decizii.
• Sentimente de inutilitate sau vinovăție excesivă.
• Schimbări în greutate sau apetit (creștere sau scădere semnificativă).
• Dificultăți de somn (insomnie sau hipersomnie).

Când aceste simptome coexistă, persoana poate simți că se află într-o stare constantă de luptă interioară între senzațiile de anxietate și cele de depresie. Tratamentul tulburării anxioase și depresive mixte implică adesea o abordare integrată, care poate include terapie cognitiv-comportamentală (TCC), terapie de grup, terapie medicamentoasă sau o combinație a acestora.

Tulburarea mixtă anxios-depresivă nu este catalogată ca fiind o boală psihică, însă este important ca pacientul să caute ajutor specializat. Această afecțiune este tratată în cadrul Spitalizării de zi din Centrul Medical Iowemed Medicover Constanța.

Stresul posttraumatic 

Stresul posttraumatic (SPT) este o reacție psihologică complexă care apare ca răspuns la un eveniment traumatic sau șocant, care a pus viața sau integritatea fizică sau psihologică a unei persoane în pericol. Simptomele stresului posttraumatic pot varia în funcție de individ, dar pot include:

• Reexperimentarea traumatică: Persoana poate avea flash-uri sau amintiri involuntare ale evenimentului traumatic. Aceste amintiri pot fi atât de intense încât persoana să se simtă din nou în acel moment.
• Evitarea: Persoana poate evita cu înverșunare locuri, oameni sau activități care îi amintesc de evenimentul traumatic. De asemenea, pot avea dificultăți în a simți emoții pozitive sau interes pentru activități obișnuite.
• Creșterea reactivității: Persoana poate fi mai ușor speriată sau iritată decât înainte de evenimentul traumatic. Pot avea dificultăți în concentrare, somn sau manifesta simptome fizice precum palpitații.
• Gânduri și sentimente negative: Persoana poate dezvolta gânduri negative despre sine, lume sau viitor. Pot simți vinovăție, rușine sau furie în legătură cu evenimentul.
• Simptome fizice: Pot apărea simptome fizice cum ar fi dureri de cap, dureri de stomac sau tensiune musculară.

Stresul posttraumatic poate apărea după evenimente precum accidente grave, atacuri teroriste, agresiune sexuală, dezastre naturale sau alte situații traumatice. Nu toate persoanele care trec prin astfel de evenimente dezvoltă SPT, iar intensitatea simptomelor poate varia. Dacă simptomele persistă și afectează semnificativ viața de zi cu zi, este important să ceri ajutorul unui profesionist, cum ar fi un psiholog sau psihiatru, pentru evaluare și tratament.

Tulburarea de panică

Tulburarea de panică este o afecțiune caracterizată prin episoade recurente și imprevizibile de frică intensă și senzații fizice însoțite de o serie de simptome fizice și emoționale intense. Aceste episoade, numite și atacuri de panică, pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții persoanelor care le experimentează.

Simptomele tulburării de panică pot include:

• Atacuri de panică: Acestea sunt episoade bruste și intense de frică sau anxietate, care pot apărea în mod neașteptat. Simptomele pot include palpitații rapide, senzații de sufocare sau lipsă de aer, tremur, transpirație excesivă, amețeli sau senzația că pierzi controlul.
• Frica de a avea alte atacuri de panică: Persoanele care suferă de tulburare de panică pot deveni anxioase în legătură cu posibilitatea de a avea alte atacuri și pot evita situațiile care le provoacă frică.
• Agorafobia: Mulți oameni cu tulburare de panică dezvoltă agorafobie, care este teama de a fi în locuri sau situații din care este dificil să scapi sau în care ajutorul poate fi limitat. Aceasta poate duce la evitarea anumitor locuri sau situații, cum ar fi aglomerațiile sau călătoriile cu mijloacele de transport în comun.
• Simptome somatice: Persoanele cu tulburare de panică pot experimenta simptome fizice intense, cum ar fi dureri de stomac, dureri în piept, senzații de furnicături sau amorțeală.

Cauzele exacte ale tulburării de panică nu sunt pe deplin înțelese, dar se crede că o combinație de factori genetici, chimici și de mediu pot juca un rol foarte important în declanșarea lor.

Fobia specifică

Fobia specifică este o tulburare de anxietate caracterizată prin frică intensă și persistentă față de un obiect, o situație sau o activitate specifică. Această frică este considerată excesivă în raport cu pericolul real pe care îl prezintă obiectul sau situația în cauză. Persoanele cu fobie specifică pot face eforturi semnificative pentru a evita obiectele sau situațiile care le provoacă teamă.

Există multe tipuri diferite de fobii specifice, iar acestea pot include:

Fobia de animale: Aceasta poate include frica de câini, pisici, păsări sau alte animale. Persoanele cu această fobie pot evita în mod activ locurile în care pot întâlni aceste animale.

Fobia de mediu: Unele persoane pot dezvolta frică față de anumite medii, cum ar fi spațiile închise (claustrofobie) sau înalte (acrofobie).

Fobia de sânge, injecții și răni: Persoanele cu această fobie pot simți o frică extremă de sânge, de injecții sau de a se răni, chiar și atunci când situația nu prezintă un pericol real.

Fobia de situații specifice: Acest tip de fobie poate include teama de a zbura cu avionul, de a conduce mașina sau de a călători cu mijloacele de transport în comun.

Fobia de obiecte specifice: Persoanele pot dezvolta frică față de obiecte specifice, cum ar fi ascensoarele, scările rulante sau pubelele de gunoi.

Tratamentul pentru fobia specifică poate include terapie cognitiv-comportamentală (TCC), în care persoana învață să-și confrunte treptat frica și să dezvolte strategii pentru a face față anxietății. Uneori, terapia expozițională este folosită pentru a ajuta persoana să se obișnuiască cu obiectul sau situația care provoacă frică într-un mediu controlat. În unele cazuri, pot fi prescrise medicamente pentru a ajuta la gestionarea simptomelor.

Tulburarea obsesiv-compulsivă

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este o afecțiune caracterizată prin prezența obsesiilor și a compulsiilor. Obsesiile sunt gânduri, imagini sau idei repetitive, intruzive și nedorite care cauzează anxietate sau disconfort semnificativ. Compulsiile sunt comportamente repetate sau acte mentale pe care o persoană le efectuează în mod repetat într-un efort de a reduce anxietatea cauzată de obsesii sau pentru a preveni evenimente nedorite.

Simptomele tulburării obsesiv-compulsive pot varia, dar pot include:

• Obsesiile: Acestea pot fi gânduri repetate și persistente legate de teme precum contaminarea, teama de a face rău altora sau nevoia de a face lucrurile într-un anumit mod. Obsesiile pot provoca anxietate intensă și pot fi dificil de controlat.
• Compulsiile: Acestea sunt comportamente sau acte mentale repetitive pe care o persoană le efectuează în mod regulat ca răspuns la obsesii. De exemplu, spălarea excesivă a mâinilor, verificarea repetată a ușilor sau numărarea lucrurilor în mod repetat.
• Evitarea: Unele persoane pot evita anumite situații sau obiecte care le declanșează obsesiile și compulsiile.
• Anxietate și disconfort: Obsesiile și compulsiile pot duce la anxietate și disconfort semnificativ, iar încercarea de a opri sau de a controla aceste simptome poate provoca frustrare sau stres.

Simptomele acestei afecțiuni pot afecta relațiile interpersonale, locul de muncă sau activitățile de zi cu zi ale unei persoane.