Sindromul rezistenței la insulină sau sindromul X metabolic reprezintă un cumul de factori metabolici de risc, ce predispun pacientul către infarct miocardic și accidente vasculare cerebrale. Dacă nu știai despre acest sindrom, citește acest material pentru a vedea care este legătura dintre sinfromul x metabolic, diabet zaharat, bolile ficatului și obezitate.

Sindromul X metabolic reunește prezența la aceeași persoană a unui grup de factori metabolici de risc, a căror cumul crește predispoziția către apariția bolii cardiace ischemice și a diabetului zaharat, responsabile de majoritatea accidentelor vasculare cerebrale, inclusiv infarctul miocardic.

În esență, sindromul X metabolic este o categorie de boli care se produc împreună. Circumferința abdominală mare poate fi un simptom al faptului că ai putea suferi de acest sindrom.

Care sunt factorii metabolici de risc?

Un pacient poate fi diagnosticat cu sindrom X metabolic sau sindromul rezistenței la insulină dacă prezintă oricare trei din aceste entități.

• Glicemie crescută - Toleranța alterată la glucoză/rezistență la insulină,  definită prin valori crescute ale glicemiei peste 110 mg/dl, a jeun
• Creșterea valorii trigliceridelor peste 150 mg/dl
• Scăderea nivelului de HDL-Colesterol sub 40 mg/dl la bărbați și sub 50 mg/dl la femei
• Hipertensiune arterială: Creșterea valorilor tensiunii arteriale peste 130/85 mmHg
• Obezitate de tip central, obezitatea viscerală definită prin creșterea circumferinței abdominale peste 102 cm la bărbați și peste 88 cm la femei

În momentul în care analizele și investigațiile suplimentare confirmă prezența oricăror 3 factori din cei menționați mai sus, medicul de specialitate recomandă începerea tratamentului, care este unul multidisciplinar.

Obezitatea și sindromul metabolic

În ultimele decenii, numărul cazurilor de obezitate a crescut atât de mult încât această boală a atins proporții epidemice. Și mai îngrijorător este faptul că printre cazurile de obezitate diagnosticate se numără din ce în ce mai mulți copii. Se estimează că până în 2025, dacă numărul cazurilor de obezitate continua să crească, mai mult de jumătate din populația lumii va fi obeză. România are și ea de suferit la acest capitol, numărul de cazuri de obezitate fiind în creștere.

Tocmai această creștere explozivă a cazurilor de obezitate este cea care a dus și la creșterea numărului de personae ce suferă de sindrom metabolic. 

Bolile ficatului și obezitatea

Obezitatea influențează implicit și funcționarea ficatului, ducând la acumularea grăsimilor la nivelul ficatului la pacienții care nu abuzează de alcool. În acest fel, în timp, apare și steatoza hepatică, întâlnită și în cazul persoanelor care nu suferă de obezitate, dar care înregistrează creșteri ale valorilor trigliceridelor.

Steatoza hepatică a devenit cea mai importantă cauză care duce la ciroză, cancer de ficat, chiar dacă un procent mic dintre pacienții cu steatoză ajung la astfel de complicații.

Pacienții cu boală hepatică și diabet zaharat necesită o atenție deosebită din mai multe puncte de vedere:

• Hepatitele autoimune necesită tratament cu glucocorticoizi, iar acest tratament duce la agravarea diabetului, cât și la încărcarea grasă a ficatului
• Pacienții cu boală avansată de ficat au un risc crescut de afectare multiorganică (renală și cardiacă). Faptul că există mai multe organe afectate complică tratamentul pentru diabet și celelalte boli asociate
• Afectarea severă a ficatului duce la scăderea glicogenului depozitat în ficat, iar acest lucru poate provoca crize hipoglicemice severe
• Unele medicamente ale diabetului zaharat sau pentru dislipidemie pot agrava starea ficatului
• Pacientii cu bilirubina crescută sau cu tulburări de coagulare pot dezvolta hipoglicemii severe, ce pot duce la tulburări de comportament asemănătoare celor specifice encefalopatiei hepatice

Cum poate fi tratat sindromul metabolic?

În cazul sindromului metabolic, abordarea pacienților este multidisciplinară, deoarece este nevoie ca medicii de specialitate să afle care este organul cel mai afectat. Tocmai de aceea, diagnosticul exact al bolilor și al eventualelor complicații este foarte important. Medicul internist are un rol important în urmărirea și tratarea acestor pacienți.

Schimbarea stilului de viață este foarte importantă, iar modificarea dietei se ține cont de boala ficatului, de boala metabolică, precum și de celelalte boli asociate.

Cât despre scăderea în greutate, aceasta trebuie să aibă loc într-un ritm stabil.

Controlul clinic și paraclinic trebuie să fie efectuat mai des. La început, acesta este lunar, iar apoi, în funcție de evoluția clinică și paraclinică, odată la 3 luni.

Incidența obezității și complicațiile acesteia cresc continuu. O persoană obeză este mai predispusă înspre a dezvolta multe boli grave. Prevenția obezității reprezintă principala măsură pentru a preîntâmpina apariția și dezvoltarea sindromului dismetabolic, a steatozei hepatice, a diabetului zaharat, precum și a bolilor cardiace ischemice.