Ecografia abdominală, ecografia de părți moi și ecografia de șold sunt trei tipuri esențiale de investigații imagistice care pot ajuta la diagnosticarea unei game extinse de afecțiuni. Aceste investigații sunt efectuate, de obicei, la recomandarea medicului de specialitate. Află detalii despre ecografia abdominală, ecografia de părți moi și ecografia de șold din acest material.

Investigațiile imagistice ajută medicul de specialitate să diagnosticheze exact afecțiunea de care suferă pacientul. Tocmai de aceea, pot fi recomandate atunci când medicul are nevoie de informații suplimentare, care să îl ajute în identificarea exactă a cauzei afecțiunii și în recomandarea planului de tratament.

Ecografia abdominală

Ecografia abdominală este o procedură de imagistică medicală neinvazivă, folosită pentru a vizualiza organele și structurile din cavitatea abdominală, inclusiv ficatul, vezica biliară, pancreasul, rinichii, splina și aorta abdominală.

Cu ajutorul undelor sonore de înaltă frecvență, această metodă produce imagini detaliate ale organelor interne în timp real, permițând medicilor să identifice diverse afecțiuni, cum ar fi pietrele la rinichi, chisturile, tumori, precum și alte anomalii.

Ecografia abdominală nu implică expunerea la radiații, fiind o metodă sigură chiar și pentru femeile însărcinate și copii. Durata examinării este relativ scurtă, de obicei între 15 și 30 de minute.

Printre afecțiunile care pot fi diagnosticate cu ajutorul ecografiei abdominale se numără:

• Afecțiuni ale ficatului: hepatită, ciroză, steatoză hepatică (ficat gras), hemangioame (tumori benigne) și cancer hepatic.
• Afecțiuni ale vezicii biliare: pietre biliare, colecistită (inflamația vezicii biliare) și polipi ai vezicii biliare.
• Afecțiuni ale pancreasului: pancreatită (acută și cronică), pseudochisturi pancreatice și tumori pancreatice.
• Afecțiuni renale: pietre la rinichi, infecții renale (cum ar fi pielonefrita), chisturi renale, și tumori renale.
• Afecțiuni ale splinei: splenomegalie (mărirea splinei), chisturi splenice și leziuni ale splinei.
• Afecțiuni ale aortei abdominale: anevrism aortic abdominal (dilatația patologică a aortei).
• Afecțiuni ale vezicii urinare: pietre, tumori ale vezicii urinare și inflamații.
• Afecțiuni gastrointestinale: hernii, obstrucții intestinale și unele inflamații ale intestinului, cum ar fi diverticulita.
• Fluid în cavitatea abdominală: ascită, care poate indica insuficiență hepatică, cancer sau infecții.

Ecografia abdominală poate necesita o pregătire specifică înainte de procedură, iar detaliile sunt furnizate de fiecare dată în momentul în care este recomandată această investigație.  

Ecografia de șold

Ecografia de șold reprezintă o metodă de examinare neinvazivă și complet nedureroasă, esențială pentru detectarea timpurie a problemelor de șold, cum ar fi displaziile, la bebeluși.

Este recomandat ca această ecografie să fie efectuată între săptămânile 4 și 6 de viață, înainte ca oasele femurale să înceapă procesul de osificare. Identificarea precoce a displaziei de șold permite tratamentul eficient al acesteia, adesea într-un interval de doar 2-3 luni. Dacă diagnosticarea este amânată, radiografia bazinului devine necesară pentru detectare, ceea ce implică o expunere minimă la radiații X.

Această examinare este deosebit de importantă pentru bebelușii care prezintă un risc crescut de a dezvolta displazii de șold, cum ar fi cei născuți prin naștere pelviană, cei cu torticolis congenital sau cei cu istoric familial de displazie de șold. Neonatologii sau pediatrii sunt medicii care, de obicei, recomandă efectuarea acestei ecografii.

Având în vedere natura sa non-invazivă, ecografia de șold poate fi repetată de mai multe ori, la intervale scurte, conform recomandărilor medicale.

Displazia de șold nu manifestă simptome inițiale evidente, ceea ce face dificilă pentru părinți detectarea acestei condiții fără investigații medicale. Adesea, aceasta este descoperită mai târziu, atunci când copilul începe să meargă și apar anomalii în modul de deplasare.

Aceasta este singura investigație care ajută la depistarea precoce a displaziilor de șold, la nou născuți. Dacă nu sunt depistate la timp, acestea se pot transforma într-un handicap pe viață, tratabil ulterior numai prin intervenții chirurgicale costisitoare.

Ecografia de părți moi

Ecografia de părți moi este o metodă de imagistică medicală folosită pentru a vizualiza și evalua structurile și țesuturile moi din corp, cum ar fi mușchii, tendoanele, ligamentele, ganglionii limfatici și vasele de sânge, excluzând organele majore care sunt, de obicei, examinate prin alte tipuri de ecografii (de exemplu, ecografia abdominală).

Această tehnică utilizează unde sonore de înaltă frecvență pentru a produce imagini detaliate ale țesuturilor moi, fiind o metodă non-invazivă și lipsită de radiații, ceea ce o face sigură.

Ecografia de părți moi este eficientă în diagnosticarea unei game largi de afecțiuni, printre care:

• Leziuni ale mușchilor și tendoanelor: cum ar fi rupturile musculare, tendinita (inflamația tendoanelor) sau leziunile tendoanelor.
• Afecțiuni ale articulațiilor: poate ajuta la identificarea inflamațiilor, efuziunilor (acumulări de lichid) sau a altor probleme legate de articulații.
• Ganglioni limfatici măriți: poate evalua mărimea și consistența ganglionilor limfatici, contribuind la diagnosticarea unor afecțiuni precum infecțiile sau cancerul.
• Mase sau tumori ale țesuturilor moi: permite diferențierea între formațiunile benigne și cele maligne și poate fi folosită pentru a ghida biopsiile.
• Hernii: poate identifica prezența și tipul de hernie, precum și conținutul sacului herniar.
• Vase de sânge: poate evalua fluxul sanguin în artere și vene, ajutând la diagnosticarea trombozelor venoase sau a altor anomalii vasculare.
• Patologii ale pielii și subcutanate: cum ar fi abcesele, chisturile sau alte formațiuni.
• Afecțiuni ale glandelor salivare și tiroidiene: poate evalua prezența nodulilor sau altor anomalii.